1. Cadrul geografic:
Comuna Tarcău este situată în partea de sud-vest a județului Neamț, la distanță de 21 km față de municipiul Piatra Neamț și 5 km de orașul Bicaz.
Este o unitate administrativă tipic montană localizată în plină zonă a Carpaților Orientali, cu poziția matematică dată de paralelele de 46º 38´ și 46º 55´ latitudine nordică și meridianele 25º 59´ și 26º 16´ longitudine estică .
Teritoriul comunei ocupă o suprafață de 398,90 km2, fiind cea mai mare unitate administrativă a județului Neamț, revenindu-i din aria acestuia un procent de 6,8%. Este dispusă în sens meridian pe o lungime de aproximativ 34 km, pe axa nord-sud și 22 km pe axa est – vest. Comuna se înscrie pe o diferență de altitudine de 370 m-390 m în lungul Bistriței între Tarcău și gura pârâului Stejaru și maximum de 1664 m în vârful Grindușu din extremitatea sudică a localității.
Satele componente ale comunei sunt, Straja, Tarcău, Cazaci, Brateș, Schitu Tarcău și Ardeluța, a căror intravilan, împreună cu terenurile neproductive însumează doar 6,1% din suprafață. Fondul forestier din bazinul Tarcăului a reprezentat elementul de bază în jurul căruia a gravitat întreaga activitate a populației din zonă și de care a depins evoluția localității. Ca urmare, suprafața actuală a pădurilor este aproape de 90% (89,7%) din suprafața totală a comunei, în timp ce terenul agricol este de numai 4,2% (arabil, pășuni, fânețe, livezi).
Limitele comunei, în majoritatea lor, sunt date de culmile interfluviale dintre afluenții de dreapta și stânga ai Tarcăului, și în parte de râul Bistrița. Limita estică cu Comuna Pângărați este dată de cursul Bistriței, între confluența cu pârâul Stejaru și defileul de la Straja. De aici, ea se dirijează spre sud în lungul Culmii Herman-Goșmanu, până în Vârful Murgoci (1293m).
Din Vârful Murgoci şi până în Vârful Răchitiș(1279 m), cumpăna de ape dinspre Calu, Iapa, Nechit și Tazlău, desparte Comuna Tarcău de comunele Piatra Șoimului, Borlești și Tazlău.
Spre nord-est comuna Tarcău este în graniță cu comuna Pângărați, limita fiind dată de pârâul Stejaru, în timp ce spre orașul Bicaz, limita coboară din vârful Smida spre cartierul Capșa al orașului. Limita sudică a Comunei Tarcău constituie limita județului Neamț cu județul Bacău. Ea urmărește de fapt cumpăna de ape dintre bazinul Tarcăului și o serie de afluenți ai Trotușului, respectiv, Asăul Mare, Camânca, Tărhăușul și Valea Rece. De la est spre vest această limită trece din Vârful Răchitiș (1279 m) prin Vârful Balint (1309 m), Grindușu (1664 m), Țapu (1640 m) și Locul lui Mihai(1465 m); de aici ea se dirijează spre nord până în Vârful Bolovanu (1569 m), de unde se îndreaptă din nou spre vest până în Vârful Cotului(1557 m) aparținând culmii Muntele Lung. Pe acest traseu sudic, Tarcăul se învecinează cu comunele Ghimeș-Făget, Brusturoasa și Asău .
Spre vest, Comuna Tarcău se află în graniță cu comunele Dămuc, Bicaz-Chei și Tașca. Ea urmărește culmea Muntele Lung până la sud de Vârful Glodului (Crăcăoaș – 1439 m), de unde coboară în lungul pârâului Icoanei (Ața Mare), după care urcă paralel cu Ața Mică, de unde se îndreaptă brusc spre est prin Smida Floarei(1322 m) până în Măgura Tarcăului(1493 m). Din Măgura, limita urmărește cumpăna de ape dinspre Secu Bicazului, după care coboară apoi pe piciorul dintre Crasna și Potoci, separând cartierul Capșa a orașului Bicaz de Crivaia aparținând comunei Tarcău.
2. Harta Munților Tarcăului
Munții Tarcăului fac parte din grupa estică a Carpaților Orientali, numită și grupa munților flișului, datorită alcătuirii geologice. Sunt înconjurați din trei părți de alte masive montane: Stânișoară și Ceahlăul la nord (vezi harta 1 de la ), Hășmaș și Ciuc la vest și sud și Berzunț la sud-est. Spre est culmile Tarcăului coboară spre dealurile subcarpatice.
Culoarul adânc făcut de Văile Tarcăului și Asăului îi desparte în două zone diferite: la vest sunt culmile Tarcăului, iar la est culmea Goșmanu. Unii autori (geologi, geografi) îi tratează că masive separate, alții includ culmea Gosmanului în Munții Tarcău, așa cum consideră și autorii (C. Brânduș, C. Grasu) ghidului turistic Munții Tarcău, apărut în 1987 în colecția Munții Noștri. Din punct de vedere turistic pot fi considerați un singur masiv. În plus, culmea Goșmanu este mai puțin interesantă din cauza pădurilor care o acoperă aproape în întregime.
Luând deci în considerare și Goșmanu, Masivul Tarcău e format din cinci culmi aproape paralele, orientate aproximativ nord-sud, ceea ce îi face mai greu de străbătut, neavând o creastă principală propriu-zisă. Culmea Muntele Lung este prima dinspre vest. Urmează culmea Grindușu – Ciudomir, cea mai lungă din masiv și pe care se află cel mai înalt vârf, Grindușu, cu altitudine de 1664 metri. Aceasta este bine împădurită și traversată de mai multe păraie, ceea ce o face extrem de greu de străbătut. Doar partea ei sudică, cu vârful Grindușu este interesantă. Din aceasta creastă, cam la jumătate, se desface culmea Bolovanul Mare – Locul lui Mihai. Aceasta merge inițial spre sud-vest apoi spre sud și coboară în Valea Trotușului, între culmile Muntele Lung și Grindușu – Ciudomir. La est de culmea Grindușu – Ciudomir, intre Văile Camenca și Asău se întinde culmea Preluca Tălharului (vezi la ), complet împădurită, iar la est de aceasta, dincolo de culoarul Tarcău – Asău este culmea Goșmanu.
3. Tradiții
Dansul popular, poarta spre identitatea națională a unui popor!
„Vom aduce acasă TROFEUL Festivalului Internațional de Folclor „Diano Marina”, din Italia!
Am reprezentat cu drag și mândrie țara în care ne-am născut! Am trăit cele mai frumoase și intense emoții! Am ridicat steagul sus și ne-am dăruit cu absolut tot ce ține de firea pur omenească!
Despre ei este vorba: Ansamblul Folcloric „Florile Tarcăului”, al Școlii Gimnaziale „Iulia Hălăucescu”, Comuna Tarcău, Județul Neamț. Cei care au bătut opincile până la ultimul strop de dragoste pentru tradiția și folclorul românesc!
Totodată, despre cei care formează o echipă titanică! Cei care din spate au făcut acest ansamblu să ajungă atât de departe!
